Cunoașteți Partenerul

 

Vedem in jurul nostru o multime de casatorii care nu merg, care dupa o perioada de chiar 6 luni se destrama. Ca sa nu mai vorbim de cum schioapata unele casatorii cu multi ani vechime, copii si o situatie materiala buna.

In orice demers important pe care ne propunem sa il facem, de la cumpararea unui televizor pana la inceperea unei investitii, inainte de a lua decizia finala ne interesam indeaproape de detalii, punem intrebari, ne lamurim in amanunt ca obiectul sau activitatea corespunde nevoilor si dorintelor noastre. Va puteti imagina ca cineva ar cumpara o casa doar pentru ca arata frumos si se simte bine inauntru fara a se interesa de case comparabile, pret, soliditate, reparatii necesare, ce fel de vecini va avea, posibilitatea de a o achita etc? Nu, nimeni nu achizitioneaza ceva important fara sa faca o cercetare. Dar inainte de a va casatori faceti o cercetare comparabila cu cele mentionate mai sus?

Majoritatea oamenilor, chiar la a doua casatorie, nu o fac. Isi bazeaza decizia doar pe atractia fizica, emotii, nevoia de a nu fi singuri etc. Cand apar frustrari si nu mai este armonie se intreaba de ce partenerul s-a schimbat , de ce asteptarile nu le sunt indeplinite. Aceasta este una din cele mai mari greseli pe care le facem la inceputurile relatiei: de a nu pune suficiente intrebari pentru a cunoaste foarte bine persoana dorita, de a-i cunoaste toate asteptarile. Nu numai ca NU  punem intrebari esentiale partenerului, dar nu ni le punem nici macar noua insine.

Exista un gen de intrebari prin care, cunoscand indeaproape partenerul, eviti un posibil divort sau un sfarsit dureros si neasteptat al relatiei. Asta nu inseamna ca trebuie sa te pierzi in analize, sa faci atatea analize incat sa nu mai ajungi sa te casatoresti J

Toti suntem familiari cu intrebarile standard: cum te numesti, de unde esti, unde locuiesti, locuiesti singur, ai prieteni aici, cum iti place sa iti petreci timpul liber. Acesta este un fel foarte bun de a incepe cunoasterea, dar pentru unii acestea sunt primele si ultimele intrebari la care se opresc inainte de a incepe o relatie, pe care apoi o impodobesc cu presupuneri convenabile.

Ar trebui sa stii cat mai multe despre ce gandeste partenerul, despre obiceiuri, cresterea copiilor, monogamie, sex, bani, vacante, viata sociala, relatia cu familia de origine, educatia formala si inteligenta, religie, inainte de a te implica emotional si fizic. Si daca ceva din ce spune ti se pare exagerat,  sau daca nu esti de aceeasi parere, nu ignora crezand ca a facut o gluma sau ca a vrut sa te tachineze. Cere amanunte.

Voi mentiona cateva intrebari la care majoritatea nu se gandesc, intrebari legate de cum va decurge viitoarea viata impreuna, zi de zi sub acelasi acoperis, de cum este apreciata munca casnica, faptul ca sotia are grija de casa, de copii si de unitatea familiei. In disputele legale intre soti, adica in procesele de divort, aceste activitati sunt considerate “munca”. Majoritatea barbatilor cred ca munca casnica si ingrijirea copiilor este mai mult o obligatie a sotiei, fara importanta in existenta familiei, si nu are nici o valoare materiala*. Atat bat moneda pe cine aduce banii in casa incat sotiile ajung, in subconstient, sa accepte ca sotii au dreptate.

Tot in legatura cu munca trebuie sa stii “daca intentioneaza sa continue serviciul actual” sau daca nu “ce schimbare ar vrea sa faca”? “Ce planuri ai pentru a face schimbarea?”, “daca ti se ofera un post mai bun intr-o alta localitate, sau in alta tara, ce vei face?”, “te astepti sa fii promovat?”, “pentru pozitia actuala, muncesti si acasa, in timpul liber?”, “trebuie sa socializezi cu colegii?”, “in ce mod?”, “ce faci acasa in timpul liber”, ce faci de obicei in weekenduri?”, “ti-ar placea ca seara sa discutam despre cum a fost la serviciu?”, “ce are prioritate pentru tine, cariera sau familia?, “cariera sau relatia noastra?” etc

Intr-un articol viitor voi aborda si intrebari pentru alte subiecte, din cele mentionate mai sus. Daca aveti unul mai de interes decat altele, puteti sa imi scrieti pentru a-i acorda prioritate. De asemenea putem avea discutii particulare pe unul sau mai multe subiecte.

Daca esti deja intr-o relatie si intr-o situatie frustranta pe care vrei sa o negociezi, gandeste-te mereu ca in negocieri trebuie sa te referi la problema si la implicatiile ei. In discutii sensibile, cu miza, in care iti expui opiniile, nu te referi la partener ci la cum te afecteaza personal pozitia lui, la cum te face sa te simti. Jignirile si iesirile nervoase nu folosesc intr-o negociere, nu te apropie de rezultatul dorit, doar inflameaza situatia. Nici sacaielile pe acelasi subiect, sarcasmul sau comentariile intepatoare nu folsesc. Nici nu iti vor aduce liniste personala, doar nefericire cronica.

De-a lungul anilor fiecare partener va evolua, si important este sa evoluati impreuna, pentru ca relatia sa aiba stabilitate!

smiling-happy-couple-happiness-concept

 

*”Intelectual Foreplay; Questions for Lovers and Lovers to Be” de Eve Eschner Hogan

2 thoughts on “Cunoașteți Partenerul

  1. Buna Paula!

    Succes in perseverenta cu care incerci sa ajuti si pe altii sa inteleaga ce se intampla ,unde au gresit,sau cine a gresit,sau poate ca nu au gresit in mod obiectiv…dar care sunt elementele care au dus la schimbarea unei situatii….Dupa parerea mea trebuie sa privim lucrurile de la caz la caz,fiecare avand o PERSONALITATE u n i c a,asa cum noi am mai discutat.Ceea ce se potriveste unuia nu este valabi altuia.Cred ca elementul VARSTA este prioritar.Psihologia Varstelor este un lucru extrem de impor tant,fiind chir obiect de studiu.

    De aceea cred ca intrebarile pe care ar fi recomandat sa ni le punem depind de etapa din viata pe care o reprezentam.niciodata la 20 de ani nu vom putea gandi ca la 40 sau 60…..Iubirea care la 20 de ani “ne orbeste” se mai estompeaza dupa cativa zeci de ani si apar alte criterii de alegere a partenerului.Relatia suporta si ea transformari odata cu trecerea timpului prin aparitia unor elemente care complica viata si prin ricoseu umbresc sentimentele de dragoste intre parteneri pt ca preocuparile isi schimba centrul de greutate :copiii,responsabilitatea fata de obligatiile profesionale si fata de parinti care se pot imbolnavi….Conceptiile partenerilor sunt f importante.Este definitoriu daca perceptia unuia despre celalalt este corecta si se bazeaza pe un respect veritabil constant si consecvent(ceea ce e mai greu sa intalnim….)

    Sa avem in vedere si diferentele de gen in materie de comportament,caracter,egoism/generozitate,putere de sacrificiu,pe care o intalnim in majoritatea cazurilor la femei,precum si gradul de suportabilitate a eventualelor stari de disconfort….intalnit in special la femei…motiv pt care nici un barbat nu a dat nastere copiilor…..Din pacate sunt atatea planuri pe care se pot purta discutii interesante dar care nu rezolva in totalitate problemele,atat de diferite si exact cum spuneam – de la caz la caz – sunt o multime de factori exteriori care apar in timpul vietii,odata cu metamorfozele suferite atat de femei cat si de barbati,in plan hormonal sau pur si simplu in planul Personalitatii in care includ temperament,caracter si atitudini.Educatia are un rol decisiv doar in cazul in care fiecare respecta obligatiile pe care i le da procesul de dezvoltare personala.Sigur ca nu trebuie sa omitem din discutii si …”tentatiile”,fata de care am o singura observatie:”de ce ne a inzestrat Dzeu cu Self Control….daca nu l aplicam…..?”Deci iata ca oricat de mult ne straduim sa venim in ajutorul rezolvarii unor astfel de situatii nu pot fi date RETETE general valabile.Sa nu crezi ca daca studiem atent o persoana putem evita derapajele….

    Dupa mine mai util este sa incercam sa-i invatam pe “clienti”sau “pacienti”cum sa se formeze ca sa ACCEPTE mai usor ceea ce li se intampla……!!! Cum sa nu ridice prea sus stacheta asteptarilor….pt a nu suferi.A nu te entuziasma prea mult inseamna a nu te dezamagi prea tare…..Totul trebuie sa invatam sa tinem in echilibru:excesele de orice fel trebuiesc evitate:de incredere,de suspiciune,de asteptari prea mari,de pesimism…..Sa retinem ca si iubirea excesiva poate atrage negativitate,prin uzura,un soi de “sufocare’…..In loc de concluzie as spune ca ratiunea ar fi o solutie care poate fi suficient de valabila…Ce vreau sa spun :sa comunicam onest,sa spunem clar ca vrem sa avem un loc de munca ,ca ne dorim copii,ca vrem sa calatorim….ca ne plac lucrurile de valoare in asa fel incat sa putem vedea reactia partenerului….accepta sa nu ….Lipsa de comunicare duce sigur la dezastru.adevarul poate fi dureros dar clarificam lucrurile. e de dorit sa fim pregatiti ca in viata nu sunt numai zile senine…..

    Continuam daca doresti. Te astept cu placere!

    Rod

    • Multumesc Rodica si pentru urari si pentru aprecieri!

      Sunt multe detalii de discutat si asta se intampla intr-o intalnire particulara! In articolele care le pun pe site doar sesisez probleme care revin ca un leitmotiv, ca o mirare, si in discutiile obisnuite de zi cu zi.

      Intrebarea ta retorica “de ce ne-a inzestrat Dzeu cu self control … DACA NU IL APLICAM” este iarasi o mirare atat de des intalnita, incat merita clarificata, in cazul pregatirii mele, prin preceptele programarii neuro-lingvistice.

      Multumesc psihologului cu experienta care esti!

Care e părerea ta?