Relatiile dintre Parinti si Copiii Lor Deveniti Adulti

Am ales aceasta tema deoarece este destul de des intalnita nu numai in cabinetele de Life Coaching ci si in discutiile curente ale parintilor care au copii adulti.

Tristetea sau frustrarea apare atunci cand parintii nu sunt fericiti cu deciziile fiului sau fiicei, pentru ca, din perspectiva parintilor, acest/aceasta ia o decizie gresita. Cum sa-l faca sa inteleaga, la experienta lui de viata, ca este gresit ce face, sau ce urmeaza sa faca? Cateodata ar vrea, sau trebuie, sa-i refuze ajutorul, riscand sa pericliteze relatia lor si sa para indiferenti la problemele pe care le are, chiar lipsiti de iubire.

Parintii sunt pusi in situatia sa aleaga intre dragostea/grija pentru copil si starea proprie de bine, de liniste, avand in vedere ca pot fi afectati ori sufleteste ori material de decizia copilului. Unde este corect si responsabil sa se opreasca responsabilitatea parintilor? Cum sa procedeze ca sa impace “si capra si varza”?

Fiul, un tanar in varsta de 28 de ani, si-a “pierdut” serviciul. Am pus ghilimele cuvantului “pierdut” pentru ca in sufletul lui, dar nerecunoscut fata parinti, tanarul M aproape ca isi dorea sa-l “piarda”. Pentru el serviciul era plictisitor. Ii era greu sa se trezeasca dimineata, sa mearga la birou unde nu-i placeau nici colegii, nici atmosfera, nici activitatile repetitive, anoste

Fara mijloace materiale proprii de intretinere, tanarul M hotaraste sa se intoarca sa locuiasca acasa la mama sa (clienta mea), divortata si locuind singura. Mama l-a primit cu bratele deschise si cu bucurie ca il are din nou alaturi, ca nu va mai fi singura. Ca vor forma o echipa.

Numai ca in scurt timp mama a constatat ca este la fel de singura ca si inainte de revenirea fiului. Fiul isi continua viata de dinainte: iesea la numeroase intalniri cu prietenii si folosea casa mamei  ca restaurant si hotel, doar ca nu il costa nimic. Mamei i-au revenit in schimb pe langa munca suplimentara in gospodarie, cumparaturi, spalat, calcat, gatit si grija orelor din noapte cand fiul nu se intorcea acasa. La cererile ei adresate fiului de a se implica in treburile gospodariei, fiul raspundea reticent, dupa mai multe rugaminti, sau deloc, motivand ca este ocupat cu cautarea unui nou job. Dar trecusera déjà 6 luni si nu fusese decat la 3 interviuri, iar slujbele pe care le gasise nu-i ofereau nici genul de activitate provocatoare pe care si-o dorea, nici remuneratia dorita.

Relatia era din ce in ce mai tensionata: discutii contradictorii, lipsa de respect etc

infruntare-mama-fiu

In urma discutiilor cu clienta mea aceasta a inteles ce decizii gresite a luat si vi le impartasesc pentru ca Dvs sa le evitati, daca veti fi intr-o situatie asemanatoare.

Cand va invitati copilul sa locuiasca cu voi, dupa ce a terminat facultatea, ii transmiteti mesajul ca este in regula sa ramana copil mic, si nu are responsabilitati de adult. Dvs considerati ca dati dovada de iubire daca sariti in ajutorul copilului adult, dar el intelege ca parintii nu vor ca el sa fie independent, ca nu e cazul sa traiasca pe picioarele lui.

De aceea in timpul scolii/facultatii transmiteti clar copilului mesajul ca vreti ca el sa traiasca pe cont propriu, imediat ce a terminat studiile.

Data fiind criza locurilor de munca actuala, ii puteti oferi sprijin material inca 3-6 luni, dupa absolvirea scolii, in functie de posibilitatile materiale. Termenul  la care se incheie sprijinul material trebuie facut foarte clar inca din timpul scolii. Si intelegerea nu se incalca. Nu asteptati sa-si gasesca slujba “ideala”. S-ar putea sa nu o gasesca nici dupa mai multi ani.

Daca copilul are serviciu si vreti sa-I oferiti o locuinta pe o perioada in care vrea sa faca economii pentru un scop important (casatorie, achizitionarea unei masini etc)  o faceti insotit de un plan financiar si termene exacte: o chirie modica care sa acopere participarea la utilitati, responsabilitati casnice, respectarea regulilor casei. Cheltuielile cu telefonul si imbracamintea lui, ca si iesirile in oras, si le va achita singur. Planul financiar se stabileste in 3: mama, tata si copil sau doar unul din parinti si copil, daca doar unul din parinti mai este implicat in intretinerea  copilului.

responsable-together

Fiind inclus in procesul de decizie, copilul se simte mai responsabil. Planul trebuie pus in aplicare strict, respectand data platii chiriei, indeplinirea sarcinilor casnice etc. Important este ca acest sprijin este temporar si asta trebuie nu doar subliniat ci si stabilita exact durata acestui aranjament.

Asa cum l-ati invatat sa mearga, copilul trebuie invatat ce inseamna viata de adult si cand incepe ea. Asa cum l-ati incurajat sa mearga “Hai ca poti! Bravo!”, asa trebuie sa-l incurajati sa traiasca pe cont propriu. Inca din adolescenta trebuie sa transferati copilului responsabilitati pe care stiti ca le va avea pe tot parcursul vietii. Trebuie ca lucrurile sa semene cu adevarata viata adulta.

Parintii nu trebuie sa-si exprime niciodata ingrijorarea cu privire la capacitatea copilului de a-si asigura un nivel de trai peste medie, in societatea adulta.

Pana la absolvirea scolii, copiii trebuie invatati sa economiseasca de la primele salarii, o suma de bani echivalenta cu necesarul pe 3 luni de zile. Altfel nu va deveni un adult independent. Cati din parintii din ziua de astazi isi invata copiii aceasta regula? Fiti pragmatici. O concediere ii poate surprinde oricand.

Cand copilul ia o decizie care va afecteaza linistea si cheltuielile casei faceti o intelegere scrisa cu resposabilitati si termene de incepere si incheiere a situatiei respective.

Daca aveti situatii frustrante cu copiii, altele decat exemplul de mai sus, va invit la o sedinta gratuita de coaching de o jumatate de ora. Pentru programare puteti sa ma contactati la numarul de telefon 0722 640 100.

Starea de Bine

Un tip cu incaltari ciudate…

Un tip cu incaltari ciudate ... (1)

Parcurge kilometri prin zapada proaspata…

parcurge kilometri prin zapada proaspata

Creeaza desene delicate…

creaza desene delicate

Modele calculate matematic…

modele calculate matematic

Cu riscul ca munca lui sa se risipeasca  la prima ninsoare…

cu riscul ca munca lui sa se risipeasca la prima ninsoare

Rezultatul merita efortul —

rezultatul, merita efortul

Multumire! Stare de bine!

Multumire! Stare de bine!

 

Este langa statiunea de ski Les Arc, Franta.

Este langa statiunea de ski Les Arc, Franta

 

Ce ne spun pozele ca face acest schior? Desene pe zapada, delicate, detaliate, matematice, frumoase, dar efemere!

De ce “pierde” asa de mult timp sa le faca, daca prima ninsoare sau un viscol le acopera, poate chiar in aceeasi zi! De ce migaleste sa le faca? Pentru ca activitatea aceasta este pentru el o placere! Ii da o stare de bine! Ii satisface in acelasi timp nevoia de miscare si nevoia de frumos! Ii place sa isi exprime nevoia de frumos prin aceste creatii.

Arata schiorul nostru, Simon Beck, fericit sa creeze desene in zapada, delicate, efemere? Cu siguranta DA!

Cati dintre noi avem gandirea lui? Hotararea de a face lucruri care ne produc placere? Sa ne permitem sa facem lucruri apparent inutile (pentru unii), fara valoare materiala, dar cu mare valoare pentru starea noastra de bine?

Sa ne amintim ca in copilarie abia asteptam sa ninga, sa facem “ingerasi” pe zapada, trantindu-ne cu spatele pe zapada imaculata, cu bratele larg deschise, ca apoi sa admiram urma lasata.

Eram fericiti? Cu siguranta DA!

Faceam si oameni de zapada, a caror viata ne straduiam sa o protejam cat mai mult. Eram fericiti cand ii terminam?DA!

Vara construiam castele de nisip pe malul marii. Le admiram inaltimea. Eram mandri de ele. Eram copii fericiti!

Marea majoritate a copiilor (si ma refer si la propria noastra copilarie) sunt fericiti sa construiasca ceva frumos. Sa lase o amprenta a personalitatii lor, sa-si exprime abilitatile si talentul. Unora le place sa primeasca laude, altora le este suficienta bucuria proprie.

Ce se intampla cu aceasta creativitate naïva, cu aceasta bucurie, cand devenim adulti? Uitam de ele?

De ce nu ne mai permitem sa alocam timp pentru bucuriile simple? Nu avem timp? Bucuriile nu mai sunt prioritati dupa o anumita varsta? Suntem adulti si nu mai facem “copilarii”?

Deveniti adulti privim relaxarea prin bucurii simple ca pe o risipa inutila de timp. Nu mai realizam, sau nu acordam importanta cat bine ne-ar aduce o activitate care ne face placere, ce bine ne-am face sa reinviem una din bucuriile copilariei.

Intr-un articol al doctorului psiholog Dragos Carneci, specialist in neurostiinte, se spunea ca “satisfactiile nemateriale previn depresia, intaresc sistemul imunitar prin sporirea activitatii genelor antivirale (care produc interferon de tip 1, care lupta cu tumorile).

Pun pariu ca schiorul din imaginile alaturate, e un om sanatos, cu pofta de viata. De ce nu avem si noi o grija reala fata de sanatatea noastra, de starea noastra de bine?. De ce nu ne punem aceasta preocupare in minte? In program?

Daca sunteti stangaci in a incepe acest proces de unul singur, ii anunt pe cei care citesc aceste randuri, ca se practica si in Bucuresti, coaching pentru starea de bine. Puteti apela la mine sau la un alt Life Coach cu pregatire in programare neurolingvistica ca sa va puteti bucura de rezultatele si schimbarile in bine care urmeaza in viata Dvs.

Programarea neuro lingvistica ne invata sa ne descoperim, sa ne respectam valorile personale si sa ne planificam activitatile in conformitate cu ele. Sa ne prioritizam activitatile astfel incat la sfarsitul fiecarei zile sa fim multumiti de ce si cat am realizat in ziua respectiva, sa nu neglijam activitatile importante, dar nici starea noastra de bine.

Poate in acest process descoperim niste convingeri limitatoare si trebuie sa facem apel la resurse interioare latente pentru a le depasi. Toate le putem descoperi impreuna prin coaching.

Pe cei care nu ma cunosc va invit sa ma sunati la numarul de mobil din “contact” si puteti afla cum vom proceda.Daca rezonam, vom avea 5 intalniri de coaching de aproximativ o ora, in care sa instalam abilitatile necesare pentru starea Dvs de bine.

Merita starea Dvs de bine o investitie de 750 de lei? Daca DA, sunati-ma astazi .